Suntem în a doua zi de festival literar aici la Arad și eu nu mai pot să beau deoarece sunt obosit și nu mai vreau să fac exces, așa că m-am retras în camera de hotel unde mă necăjesc țânțarii (se pare că nu-i bine nicicum) și mi-am dat jos pantalonii rămânând în chiloți ca să stau mai relaxat și să reflectez la oamenii, locurile, instituțiile pe care le-am vizitat. Nu mai devreme de acum câteva ore am fost la Primărie și am asistat la o discuție despre ce să facem cu librăriile, că nu mai cumpără lumea cărți, în Ungaria piața de carte duduie, ce-i de făcut? Pentru cine nu cunoaște, Aradul are o primărie care efectiv te strivește cu grandoarea, adică e ca o biserică din Caraibe, cu turn, dată cu alb, alambicată, cu vitralii spectaculoase în care lunile anului sunt personificate și numite Brumar și Făurar și Gustar, e o nebunie. Așa că stând eu în ultimul rând cu Dan Sociu și făcând mici glume nevinovate (cum se fac în situațiile astea), căscam gura la tavan și nu-mi venea să cred: stucaturi, ornamente, îngerași care țin sigla Aradului, și peste toate aceste detalii impresionante oamenii vorbeau foarte tare în microfon și dezbăteau la început fără chef, dar apoi răspicat, atât de răspicat că la un moment dat au început să se certe, ostilitățile fiind pornite mai ales de o doamnă care ține o librărie și care zicea că nu e normal să cumperi cărți la jumătate de preț de pe elefant.ro, pentru că librăria e una și magazinul virtual e alta, iar ea nu are cum să pună prețuri așa mici fiindcă iese pe pierdere, în fine, s-a certat ea cu Florin Iaru și cu Dan Sociu, care ăsta din urmă a început, deșteptul, să-i zică că pe el, ca autor, nu prea îl interesează politica librăriilor, că el e mai avantajat de magazinul virtual și atâta i-a trebuit doamnei, care s-a dezlănțuit și a zis că nu se poate așa ceva și s-a umflat un pic la față, dar totuși lucrurile s-au făcut cu măsură, n-a sărit nimeni calul, și pe urmă am mers să-i ascultăm pe Mircea Cărtărescu și pe Ioana Nicolae vorbind despre ce frumos era pe vremea cenaclului Litere, iar pe fundal se proiectau imagini cu tinerețea lor și l-am recunoscut și pe Marius Ianuș care încă nu se creștinase așa tare și nu simțea nevoia să se plimbe prin țară cu crucea de placaj după el, cum a făcut mai recent. Era și cartea mea pe acolo, erau cărțile tuturor, în general era frumos. Eu am plecat cu Sociu înapoi la hotel sau nu mai știu ce Doamne iartă-mă am făcut, cred că le încurc, că eram un pic mahmur, ideea e că am fost în parc să bem o bere, iar acolo am început să citim din poeziile Ioneliei Cristea (care era și ea cu noi și ne-a dat cartea), și așa am aflat că autoarea e neurolog și că vin la ea tot felul de oameni loviți de soartă și imbibiție, în general oameni cu capul, și dacă i-aș recomanda ceva ar fi să nu mai fie atât de pesimistă, à la Moartea domnului Lăzărescu, fiindcă creierul nu e neapărat deprimant, cât un organ cu care se compune o simfonie. Pe urmă am văzut cu Ionuț Chiva o cățea foarte simpatică, neagră, însoțită de un pui tot negru și, mai mult decât atât, cum beam noi berile la un moment dat a trecut în fugă un Akita cu lesa atârnând, fugărit de un tinerel care, la o oarecare distanță, era urmat de o fată cu o mină îngrijorată, am râs un pic de asta, ne-am ridicat să mergem la masă că se făcuse șapte și când colo vedem după un timp câinele Akita pe undeva prin tufe, eludându-i cu succes pe stăpâni și explorând cu mare pasiune parcul, ce ne-am distrat. La masa de seară ne-au servit cașcaval pane cu roșie, apoi un copan de pui cu pilaf și cu încă ceva, dar nu mai țin minte exact cu ce, în general o mâncare îndestulătoare și variată, subliniez variată, pentru că ne temeam să nu primim ca ieri friptură cu cartofi și n-am primit. În timpul mesei am fost extrem de jovial și am spus numeroase glume bine receptate și parcă am mai fost undeva, dar efectiv nu mai țin minte cronologia pentru că e două noaptea și eu scriu de o oră în loc să mă culc liniștit. Da, cred că după asta am mers la Cărtărescu, nu înainte de asta, dar ce contează. La 11 noaptea am mers în Joy’s să-i aud pe colegii de generație cum citesc, dar am ajuns un pic mai târziu, i-am ratat pe Chiva și pe Sociu, dar i-am prins pe Rareș Moldovan și pe Cosmina Moroșan și pe Bogdan Coșa, apoi m-am văzut cu Florin Măduța, un om foarte transpirat, cu care am mâncat cartofi acum mulți mulți ani, în fine, știe el, și am întâlnit-o și pe scenografa cu care am călătorit la cușetă din București până în Arad, eu cred că avea bucurii la mine și arăta binișor, cu prognatismul ei de Patricia Kaas, dar acum am femeie și nu am chef să-mi complic existența. Le-am zis scriitorilor că în seara asta eu nu mai servesc nimic, că mi-e somn și că mă duc să mă culc. Pe drumul de întoarcere am resimțit, ca să fiu sincer, destul de acut absența Alexandrei și am sunat-o chit că era 12 noaptea, era bine, ajunsese acasă de la un eveniment monden, cred că fusese la o prezentare de modă sau așa ceva. Când am intrat în cameră am verificat dacă mai miroase baia, că-mi făcusem nevoile cu câteva ore înainte și mirosul părea să fie din ăla persistent, dar dispăruse, totul era ok. I-am lăsat ușa deschisă lui Andrei Dosa, cu care împart camera (brașovean și el) și am scris chestia asta și pe urmă m-am culcat. Înainte să adorm m-am gândit că e foarte posibil să intre ăștia pe la 5 dimineața să-mi pună pastă de dinți în păr.

4 Responses

  1. dim vasilescu

    fiindcă creierul nu e neapărat deprimant, cât un organ cu care se compune o simfonie :)

    Reply
  2. Discuția Secretă. Patru zile într-o postare | Blog Arădean

    […] Până la patru am fost liberi; cred c-am mers în curte la Cinema Arta, unde-am stat pe scenă, că doar acolo era umbră. De la patru a început o dezbatere despre cărți, moderată de Robert Șerban și Ioan Matiuț. Toate bune și frumoase, pân-a luat cuvântul tanti Corina, de la librăria care-i poartă numele. La un moment dat am ieșit din sală și-am mers spre Scienta, unde am crezut că trebuie aranjată sala pentru întâlnirea cu Ioana Nicolaie, ce urma să aibă loc la cinci. N-a trebuit. Mai multe despre dezbaterea de la primărie a scris Silviu Gherman. […]

    Reply
  3. nekta

    Cât de mult râd la textele tale!! Ai un umor foarte fain ;)
    Codul ăsta de securitate ce-l ceri la commuri un pic mă enervează numa’ :))

    Reply
  4. Discuția secretă. Patru zile într-o postare - Arad Culture

    […] Până la patru am fost liberi; cred c-am mers în curte la Cinema Arta, unde-am stat pe scenă, că doar acolo era umbră. De la patru a început o dezbatere despre cărți, moderată de Robert Șerban și Ioan Matiuț. Toate bune și frumoase, pân-a luat cuvântul tanti Corina, de la librăria care-i poartă numele. La un moment dat am ieșit din sală și-am mers spre Scienta, unde am crezut că trebuie aranjată sala pentru întâlnirea cu Ioana Nicolaie, ce urma să aibă loc la cinci. N-a trebuit. Mai multe despre dezbaterea de la primărie a scris Silviu Gherman. […]

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.