Liniștirea lui Dumnezeu

1. Dumnezeu era să-l uite pe Noe, dar în cele din urmă și-a adus aminte de el. Și odată cu el și-a adus aminte și de jivinele care jăluiau pe corabie; şi a trimis Dumnezeu vânt pe pământ şi de la vânt s-a oprit apa.

2. S-a oprit și ploaia, s-a oprit tot.

3. Și după o sută cincizeci de zile, apa s-a scurs în găuri.

4. Iar în luna a şaptea, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, adică pe 27 iulie, s-a oprit corabia pe Munţii Ararat, care erau cei mai mari din lume.

5. Și abia după câteva luni s-au ivit din ape și ceilalți munți.

6. După patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care n-o mai deschisese din încăpățânare,

7. Şi a dat drumul corbului să se dezmorțească. Acesta, de deznădejde, s-a aruncat în apă și s-a înecat.

8. Apoi a trimis Noe porumbelul, pe care-l știa mai așezat, să se dezmorțească și el.

9. Însă porumbelul era leneș și nu voia să zboare. Stătea pe streașină și se uite în stânga și-n dreapta. Şi a întins Noe mâna şi l-a apucat şi l-a băgat la sine, în corabie, ca să nu cadă în apă și el.

10. Şi ținându-l nemâncat şapte zile, i-a dat iarăşi drumul din corabie,

11. Şi porumbelul s-a întors la el spre seară cu o măslină în cioc. Iar Noe i-a luat măslina și a mâncat-o.

12. După alte șapte zile a dat iar drumul porumbelului și acesta nu s-a mai întors la Noe.

13. Iar în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, apa a secat. Și Noe a ridicat acoperișul și s-a uitat în zare și iată, mocirlă era tot pământul.

14. Dar după patru ceasuri pământul era uscat.

15. Atunci a grăit Domnul Dumnezeu lui Noe şi a zis:

16. “Ieşi din corabie imediat, tu cu tot neamul tău,

17. Și scoate și dihăniile și dobitoacele pe care le ai cu tine. Scoate-le afară imediat, că nu știu ce-ți fac.”

18. Și Noe, înfricoșat, a ieșit din corabie; şi împreună cu el a ieşit tot neamul lui;

19. Și după câteva ceasuri au slobozit toate jivinele. Cu șerpii a fost cel mai greu. Cu țânțarii, cel mai ușor.

20. Apoi, de frică, a tăiat Noe niște miei și niște găini și le-a ars pe rug.

21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit carne friptă și a strigat: “Tu ești nebun?” Iar Noe, speriat, a dat să stingă focul. Dar a zis Domnul Dumnezeu: “Acuma lasă. Parcă n-ar fi trebuit să omor pe toată lumea.

22. De azi înainte nu mai omor pe nimeni. Pe cuvântul Meu.”

Leave a Reply

Your email address will not be published.